Care sunt diferențele și care sunt asemănările între a iubi pentru cum te simți tu iubind și a iubi pentru iubirea celuilalt? Între egoism și sacrificiu se află o mare de amărăciune în care scufundările prea dese nasc o presiune ce ucide lent. Dar, undeva în mijlocul acestei mări, echilibrul își găsește mediocritatea plutind în liniște. O liniște de care nu te mai temi. Fiindcă rănile...

E ciudat cum ucidem pasiunea cu temeri nejustificate. Tânjim după ea, însă o alungăm, sperând că am luat decizia corectă. Între corect și confortabil, linia subțire a devenit doar  un paravan în spatele căruia ascundem scuze metaforizate. De ce să ne complicăm viețile legându-ne de raza aia de soare ce a stârnit un întreg incendiu pe interior? E mai ușor să ne întoarcem pașii în direcția...

O zi dedicată recunoștinței. Mulțumesc Daniel Dăian pentru prefața cărții Dialoguri cu Sufletul! Invocarea tradiției într-o simfonie încercănată îmi pare ceva de nedescris. Un supraviețuitor al costurilor presupune un individ care a făcut un pact cu propriile lui compromisuri. Rezistența în tăcere nu salvează oameni, numai rezistența rememorării o face. Paradoxul sentimentelor extremizate. O istorie a celor două tabere, mai exact a trupului și a sufletului, nu...

-Te sperie singurătatea? l-am întrebat cu un glas mai rece decât întunericul nopții. -Singurătatea am cunoscut-o simțindu-ți ție lipsa. Și gândul că te pierd mă sperie cel mai mult pe lumea asta. Acum câteva luni n-aș fi putut să-ți spun deschis tot ce simt. Din prea multă vanitate. Dar orgoliul e o deșertăciune ce ne îngroapă în nisipuri mai mișcătoare decât propriile ezitări. Orgoliul e doar o...

Revenind în camera mea obscură, părea ca dansez un tango cu demonii mei vicleni, în prezența unui Dumnezeu tăcut. Așa că am deschis geamul înghețat. Și am închis ochii. Vedeam un câmp sterp ca o femeie doritoare de copii morți înainte de naștere. Un pântec prădat de incendiile păcatelor născute din semințe de măr scuipat cu întârziere. Calul sălbatic își zbătea coada nervoasă într-un apus diabolic,...

-Ador nebunia din oameni, oamenii care nu trăiesc după reguli, vinul băut cu oameni de calitate, lucrurile care se întâmplă de la sine. Ador pielea de găină. Urăsc falsitatea. Te ador că mă faci să râd. Trebuie să fii spontan și creativ în orice. Pictura transmite starea dintr-o altă dimesiune, lumea are nuanțe de culori, are suflet și povestește cu tine. Trebuie să o asculți și să...

Acele momente ale vieții în care sufletele ne depășesc trupurile sunt rare, dar le recunoaștem de la prima scânteie. Momente de păstrat într-un buzunar peticit până la moarte. Mâine pot să o mint, să o uit sau pur și simplu să nu o mai recunosc. Dar acum i-am oferit sinceritatea-mi deplină și ea și-a întins mâinile să o cuprindă ca pe un porumbel rănit. Anida Lasto -...

-Mi-am dorit să ajung iarna la mare. În nebunia mea, să stau întins pe plajă și să vorbesc cu ea, am început văzând marea-n ochii ei și ochii ei desprinși din mare. - Asta îmi doresc și eu, dar e cam greu să ajung acolo iarna. Aș sta pe o plajă pustie, cu o carte și-un creion, să-i scriu mării. Poate cândva… Să stai în fața muzei...

Nu trăim o clipită. Ci o suită de secunde prelungite-n buclele infinitului. Suntem scântei de energie și nu ne stingem niciodată. Folosim timpul ca pe o pârghie de locomoție ce ne împinge prin Universul nemărginit. Dar aflăm asta târziu. Doar atunci când nu mai putem schimba secunda trecută. Există o ordine a lucrurilor pe care o descoperim cu întârzierea unei ploi prea mult așteptate după o secetă...