Ce-ai spune dacă aș avea capacitatea de a-ți cunoaște toate slăbiciunile, toate păcatele gândite, fie ele și neîndrăznite? Mi-ai mai judeca superficialitatea cu atâta ușurință? Fiindcă tu doar gândești, iar eu acționez, crezi că ai dreptul unei superiorități în a mă critica? Ne diferențiază doar curajul de care eu dispun și tu nu. Cititorule, mai lasă din ipocrizie între rândurile pe care mi le citești. Ți-am...

Draga mea, între mâinile tale înțeleg sensul vieții și descopăr moartea. Timpul nu există. Și reîncarnările sunt doar un vis necesar pentru a ne ierta pe noi înșine. Trecutul, prezentul și viitorul se desfășoară simultan sub umbra gândurilor noastre. Ne limitează doar neputința personală de a ne accepta infinitul existențial. Avem nevoie de conceptul sfârșitului pentru a găsi un sens în trăirile cu care nu ne putem împăca. Fiindcă nu suntem pregătiți să...

Iubirea, moartea și timpul sunt măsurile fără de măsură pe care în preajma existenței tale încetez în a încerca să le măsor. Căci fac parte din suflet, iar sufletului nu-i putem da o definiție justă. Infinitului îi atribuim zadarnic propriile limite. Dacă timpul divin este o clipire, omul e doar o lacrimă de-a lui Dumnezeu. Și totuși trăiesc într-o singură secundă. Anida Lasto - Dialoguri cu Sufletul ...

- Ne-am iubit. Ne-am iubit cu o pasiune fără limite, cu un dor veșnic viu în toată apropierea dintre noi. Dar ne-am iubit în timpul meu, nu și în timpul tău. Nu putem împlini iubirea absolută în fiecare viață, ci doar într-una singură. Unde ar fi loc de unicitate în repetarea unei povești la infinit? A rămas o energie între noi care ne ajută să ne...

M-a înșelat marea în alte așa-zise iubite străine de tot ce simt a fi real. Îmi amintesc de tine dintr-o altă viață în care desenai valurile cu un deget, precum o femeie adorată de algele ademenitoare. Ești muză! Mă repet și te doresc din nou! Trupul tău ud acoperă răsăritul și formele-ți perfecte îmi inundă pupila cu un strop de tristețe. Adie briza și pielea de...

După o astfel de declarație e nevoie de liniște. Orice cuvânt ar fi netrebuincios. Introspecția sapă în nisip și un șuvoi, din mare rătăcit, mă apucă de un deget. Căci ea se îndepărtează în spectacolul portocaliu al răsăritului, alergând cu pletele negre balansate desăvârșit în mișcări ritmate. O cheamă marea în întâmpinarea unei bărci ostenite. Nu pot iubi o nebună când nebunul sunt eu. Dar nici...

Primul secret deslușit i-a fost lumina din privire. Trupul mlădios purta artificii în pupile. Avea o sensibilitate aparte în zâmbetul radios, la fel cum ochiul pofticios de bărbat i-a mângâiat talia perfectă cu mult înainte de a o cuprinde între palmele experimentate în trecute scene de amor cu alte petale de tinerețe. Ea are ceva aparte. O naivitate sufletească perfect completată cu entuziasmul unei vârste ce...

În umbra noastră se desfată câmpul Acoperit de părul ei vâlvoi Și tremură întreg pământul Sub ale cerului nevoi. Lumină-n coarda de chitară O stea se pierde în avânt Pescărușii, vântul ne uitară Și Soarele e-un ultim sfânt. Iubind-o, marea mă reneagă Ca o amantă părăsită-n așternut Dar briza blândă mă dezleagă Cu foc în ultimul sărut. Anida Lasto ...

ZUZU se bucură din nou de o recenzie. De data aceasta, din partea Amaliei Danciu, căreia îi mulțumesc pe această cale. Vă las pe voi să descoperiți, în cuvintele de mai jos, impactul pe care îl are ZUZU în sufletul cititorilor: http://amaliadanciu.blogspot.ro/2017/02/recenzie-zuzu-de-anida-lasto.html Anida Lasto...