M-a înșelat marea în alte așa-zise iubite străine de tot ce simt a fi real. Îmi amintesc de tine dintr-o altă viață în care desenai valurile cu un deget, precum o femeie adorată de algele ademenitoare. Ești muză! Mă repet și te doresc din nou! Trupul tău ud acoperă răsăritul și formele-ți perfecte îmi inundă pupila cu un strop de tristețe. Adie briza și pielea de...

După o astfel de declarație e nevoie de liniște. Orice cuvânt ar fi netrebuincios. Introspecția sapă în nisip și un șuvoi, din mare rătăcit, mă apucă de un deget. Căci ea se îndepărtează în spectacolul portocaliu al răsăritului, alergând cu pletele negre balansate desăvârșit în mișcări ritmate. O cheamă marea în întâmpinarea unei bărci ostenite. Nu pot iubi o nebună când nebunul sunt eu. Dar nici...

Primul secret deslușit i-a fost lumina din privire. Trupul mlădios purta artificii în pupile. Avea o sensibilitate aparte în zâmbetul radios, la fel cum ochiul pofticios de bărbat i-a mângâiat talia perfectă cu mult înainte de a o cuprinde între palmele experimentate în trecute scene de amor cu alte petale de tinerețe. Ea are ceva aparte. O naivitate sufletească perfect completată cu entuziasmul unei vârste ce...

Călcând omăt sub pașii anoști, îmi abat direcția către cimitirul din cale, unde sper să găsesc stropul de liniște necesar amintirilor pe care încerc să le adorm în sunete de clopot întârziat. Gardul, ruginit de tăcerea morților îngropați, scârțâie într-o arie ruptă de instrumente pământești. Înaintez ca în propria casă dintr-o copilărie anterioară, ce mă primește cu brațele larg deschise, în sânul unei regăsiri apocaliptice. Crucile...

Ajunsă în pustiul încăperii mele, epuizată, am privit cearceaful alb și i-am căutat o întrebuințare. Îl imaginam înodat de mânerul geamului și încercam să simt senzația pe care aș fi trăit-o legându-l de gâtul meu subțire. Dulce căldură și un spasm de emoție. Proiectam imaginea mea, urcându-mă pe pervaz cu cearceaful strâns înfășurat pe gâtul meu. Tăcere și un suspin. Aș fi privit pentru ultima oară...

N-a mai contat. Nu concepeam absența mângâierilor lui. În ochii lui îmi priveam fericirea, iar el mi-a dat drumul ca și cum aș fi fost o străină rătăcită o clipă pe drumul lui. M-a împins într-un abis chinuitor din care nu mai aveam scăpare. Și totuși încă îmi ascultam sufletul ce dorea să mă tortureze fără oprire. Sufletul era un parazit ce absorbea sânge din dureri...

Despărțirea a fost brutală, neașteptată. M-a părăsit într-unul dintre cele mai grele momente ale vieții mele. M-am simțit abandonată de cel care trebuia să mă întregească. M-am mințit singură. Și nu m-am putut ierta. Atunci am decis că vreau să mor. Soarta mi-a dat o lovitură în urma căreia rămânea o datorie prea mare de plătit. Iar eu nu mai aveam resurse. Sufletul era mort. Am...

Cuvintele sunt de prisos atunci când renunți la vise. Rămâi mut în fața neputinței. Singura muțenie sfântă. Cât de mult bine e în viața ta atunci când plutești la voia întâmplării pe maluri străine de nisip, unde marea se lovește de pietrele fatalismului? Cât de mult rău e în viața ta atunci când te scufunzi în cuvinte ce-și pierd valoarea o dată cu măsura unui timp...

După câteva luni, am învățat să supraviețuiesc cu dureri purtate într-un suflet din ce în ce mai mic. Sufletul m-a înșelat. Cu un zâmbet amar într-un colț de gură semi-deschis. I-am simțit ironia ascunsă-n oglinda unei neputințe rușinoase. Când iubirea sfâșie bucăți de carne și le amestecă în praf de gânduri, se scurg lacrimi de dureri ascunse. E seară și bate vântul în stropul meu de vis....

Eu sunt Ella, fata din visul sufletului. Am fost prea copilă când ne-am întâlnit. M-a fermecat cu vorbele și m-a învățat să dansez cu emoțiile în prea puține pauze. Apoi am început eu să-mi visez sufletul. Cum să-i rezist? M-am îndrăgostit nebunește de el. El m-a învățat să simt, eram înecată în profunzime și totuși încă respiram. Respiram iubire. Pentru întâia oară. Tinerețea se concentrează în...