27 dec. Fragment din romanul Dialoguri cu Sufletul
Undeva între pauzele dintre săptămâni, luni și ani, atunci când trăiam cu sufletul, el își lua rămas-bun de la mine:
-Timpul le va rezolva pe toate… Mă doare și îmi pare rău că nu am fost la fel de constant în hotărâre.
-De ce să te doară? De ce să-ți pară rău?
-Poate nu sunt suficient de matur pentru a lua o astfel de decizie radicală… Mi-ar fi plăcut să îmi asum tot… Dar nu pot.
-Nu ai motive pentru care să te doară. Ai fost cinstit cu tine și cinstit cu mine. Nu văd de ce ar rămâne loc pentru dureri.
-… Indiferent de situație… Indiferent de timp, anotimp… Vei fi parte din viața mea și din sufletul meu… Alături de tine am împărțit idei… Am învățat din dialoguri… Am devenit ceea ce sunt și datorită ție.
Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul
Poteci de dor
Postat la 19:03h, 27 decembrieTot mai spumoase şi delicate în acelaşi timp aceste dialoguri. 😉
anidalasto
Postat la 19:06h, 27 decembrieE doar încălzirea pentru ce urmează 😀
Poteci de dor
Postat la 19:07h, 27 decembrieAbia aşteeept!
Iosif
Postat la 19:04h, 27 decembrieMi-e tare drag acest “Suflet”!
anidalasto
Postat la 19:07h, 27 decembrieMulțumesc, Iosif! Va fi din ce în ce mai interesant.
Iosif
Postat la 19:28h, 27 decembrieCu sincera dragoste din suflet,pentru… “Suflet” ! Sunt convins.