Dialoguri cu Sufletul – fragment

După o astfel de declarație e nevoie de liniște. Orice cuvânt ar fi netrebuincios. Introspecția sapă în nisip și un șuvoi, din mare rătăcit, mă apucă de un deget. Căci ea se îndepărtează în spectacolul portocaliu al răsăritului, alergând cu pletele negre balansate desăvârșit în mișcări ritmate. O cheamă marea în întâmpinarea unei bărci ostenite. Nu pot iubi o nebună când nebunul sunt eu. Dar nici nu pot alege. Și deja o îndrăgesc dincolo de scutul soarelui ce-i apără întregimea. Aș săruta-o din nou chiar de momentul numai ce-a trecut. Ar fi trebuit să o sărut mai mult, mai lung, mai pasional? Căci eu nu-i pot fi pereche și ea nu-mi poate fi devotată? Mi-e teamă să nu-i pierd umbra-n apă. Da! Mi-o recunosc pentru sine. Niciodată ei.

Anida Lasto

kkdjdjdj

 

5 Comments
  • Iosif
    Postat la 19:11h, 11 martie Răspunde

    Un “Dialog” trist,încarcat de pesimism si deznadejde,ca si cum “Sufletul” ar fi un necunoscut strain,separat de trupul fizic, “Dialog” ce scoate în evidenta,un tablou deprimant,astenic,de un gri profund,insuportabil.
    Un week-end cu soare si caldura în “Suflet” ! 🙂

    • anidalasto
      Postat la 00:03h, 12 martie Răspunde

      As spune ca e doar o liniste pe malul marii in prag de rasarit. Un week-end minunat!

      • Iosif
        Postat la 08:31h, 12 martie Răspunde

        Tu stii,traiesti si simti mult mai profund,doar esti “Eva”,esti “Sufletul” lui “Adam”,care e mai mult rational decât sentimental,iar Omul autentic (original) creat de Dumnezeu este tocmai (re)întregirea prin contopire a sentimentelor cu ratiunea,într-un echilibru mentinut de (re)nastera din nou din apa si Duh,în care Duhul Sfânt devine mângâietorul fiintei întregite,absolute,eterne,reabilitate de IUBIREA ABSOLUTA NECONDITIONATA,SACRIFICATOARE ! 🙂

  • Iosif
    Postat la 16:53h, 27 martie Răspunde

    Mi-e tare dor de un nou “Dialog(ut) cu Sufletul” ! 🙂

Post A Comment