24 feb. Dor de mare
În umbra noastră se desfată câmpul
Acoperit de părul ei vâlvoi
Și tremură întreg pământul
Sub ale cerului nevoi.
Lumină-n coarda de chitară
O stea se pierde în avânt
Pescărușii, vântul ne uitară
Și Soarele e-un ultim sfânt.
Iubind-o, marea mă reneagă
Ca o amantă părăsită-n așternut
Dar briza blândă mă dezleagă
Cu foc în ultimul sărut.
Anida Lasto
Iosif
Postat la 20:07h, 25 februarieO superba asociere indestructibila,atemporala,dincolo de spatiu si timmp,un tablou al minunatei creatii proiectate si realizate de Dumnezeul Creator,a absolutei relatie dintre pamânt,cer si mare ! 🙂