Ajunsă în pustiul încăperii mele, epuizată, am privit cearceaful alb și i-am căutat o întrebuințare. Îl imaginam înodat de mânerul geamului și încercam să simt senzația pe care aș fi trăit-o legându-l de gâtul meu subțire. Dulce căldură și un spasm de emoție. Proiectam imaginea mea, urcându-mă pe pervaz cu cearceaful strâns înfășurat pe gâtul meu. Tăcere și un suspin. Aș fi privit pentru ultima oară...

După câteva luni, am învățat să supraviețuiesc cu dureri purtate într-un suflet din ce în ce mai mic. Sufletul m-a înșelat. Cu un zâmbet amar într-un colț de gură semi-deschis. I-am simțit ironia ascunsă-n oglinda unei neputințe rușinoase. Când iubirea sfâșie bucăți de carne și le amestecă în praf de gânduri, se scurg lacrimi de dureri ascunse. E seară și bate vântul în stropul meu de vis....

Când iubirea sfâșie bucăți de carne și le amestecă în praf de gânduri, se scurg lacrimi de dureri ascunse. E seară și bate vântul în stropul meu de vis. Te-aș atinge cu buzele-mi fierbinți pe trupul îndepărtat. Aș face dragoste cu ideile tale împrăștiate, adunându-le în secunde de împlinire absolută. Ești momentul meu de fericire și suspin. Un chin prea greu de suportat pe pielea-mi obosită. Anida Lasto ...