03 ian. Fragment din romanul Dialoguri cu Sufletul

Ajunsă în pustiul încăperii mele, epuizată, am privit cearceaful alb și i-am căutat o întrebuințare. Îl imaginam înodat de mânerul geamului și încercam să simt senzația pe care aș fi trăit-o legându-l de gâtul meu subțire. Dulce căldură și un spasm de emoție. Proiectam imaginea mea, urcându-mă pe pervaz cu cearceaful strâns înfășurat pe gâtul meu. Tăcere și un suspin. Aș fi privit pentru ultima oară fumul ce urca spre nori din casele cu acoperiș acoperit de zăpada mult prea grea grămadă. Un salt și sufocare. Un ultim chin de suportat. Prea greu totuși.

Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul