Revenind în camera mea obscură, părea ca dansez un tango cu demonii mei vicleni, în prezența unui Dumnezeu tăcut. Așa că am deschis geamul înghețat. Și am închis ochii. Vedeam un câmp sterp ca o femeie doritoare de copii morți înainte de naștere. Un pântec prădat de incendiile păcatelor născute din semințe de măr scuipat cu întârziere. Calul sălbatic își zbătea coada nervoasă într-un apus diabolic,...

Câtă nevoie de iubire zace-n ultima-mi trăire! Oare vei înțelege menirea regăsirii noastre? Fiindcă întâlnirea e doar motivul stabilit cu mult înainte de nașterile noastre distanțate din mame străine de logica iubirii. Dar ce vorbesc? Iubirea n-are logică în ramuri de castan îmbătrânit. Ci doar o reflectare în oglinda numelui tău e de-ajuns să cuprindă întregimea energiei mele. Mai lipsește un cal nervos din peisajul câmpului...