Călcând omăt sub pașii anoști, îmi abat direcția către cimitirul din cale, unde sper să găsesc stropul de liniște necesar amintirilor pe care încerc să le adorm în sunete de clopot întârziat. Gardul, ruginit de tăcerea morților îngropați, scârțâie într-o arie ruptă de instrumente pământești. Înaintez ca în propria casă dintr-o copilărie anterioară, ce mă primește cu brațele larg deschise, în sânul unei regăsiri apocaliptice. Crucile...