05 ian. Fragment din romanul Dialoguri cu Sufletul
Călcând omăt sub pașii anoști, îmi abat direcția către cimitirul din cale, unde sper să găsesc stropul de liniște necesar amintirilor pe care încerc să le adorm în sunete de clopot întârziat. Gardul, ruginit de tăcerea morților îngropați, scârțâie într-o arie ruptă de instrumente pământești. Înaintez ca în propria casă dintr-o copilărie anterioară, ce mă primește cu brațele larg deschise, în sânul unei regăsiri apocaliptice. Crucile sunt paznicii capetelor plecate înaintea unui părinte necruțător despre care nu-mi dau seama dacă pedepsește sau alină. Aș căuta un suspin, dar însuși vântul s-a domolit în semnul unui respect față de eternitatea-i superioară. Bat la ușa morții căutând răspunsuri ce n-au să vină. Mă așez pe o bancă rece, lângă un stejar dezbrăcat de putere și citesc numele persoanei care zace afundată în pieirea irevocabilă, cu oase putrezite de sărutul unor viermi înfometați. Un nume străin pe care încerc să-l asemăn cu o cunoștință veche. Nu reușesc să schițez portretul celui ce-a fost și nu mai putea să fie. Tu, necunoscut al soartei, uitat de mireasma ierbii proaspete, ți-e bine dincolo? Aș vrea să mă alătur, să depănăm memorii fără rost și aspirații infinite, trăiri ce n-avem să le împlinim vreodată. Ce-ai zice să răsturnăm din timp, dansând în ciuda lui, ca la o nuntă a unei foste iubiri ce-și sapă jurăminte-n verighete străine de mâinile noastre? Se micșorează secundele în taina unor acorduri de vioară scârțâite sfâșietor în îmbrăcămintea unei melancolii ucigătoare. Iar tu, mortule, taci precum un spectator ironic care asistă la ultimul act dintr-un film derulat pe repede înainte fără scop precis. Urci pe scara unui rai construit din lacrimi fierbinți, rupte dintr-un iad îndepărtat, ce nu-ți dau dreptul la liniște? Ori moartea e o muțenie ce ne împiedică în a șopti dorințe dezamăgitoare? Ori poate mormântul tău e pustiu și tu te-ai reîncarnat într-un purgatoriu pământesc ce nu ne scutește de frământări, precum un Sisif neobosit, idealist, scutit de drama unei sinucideri închipuite. Mortule, ești atât de tăcut încât pauzele mele par eternități nemângâiate și cuvintele ploi care n-au ce păcate să mai spele. Am iubit și eu viața. Până m-a îmbolnăvit.
Am furat din sângele de neîmpărțit al acestui destin care m-a amăgit cu o fericire smulsă înainte de împlinire. Iar viața ne pedepsește pe toți cu moartea neîntârziată, precum pedeapsa unui hoț prins într-un flagrant de netăgăduit. Sunt bolnavă de absența lui. A apărut în viața mea doar ca să mă părăsească. Stâncile se sfărâmă în ecoul ultimului rămas-bun șoptit pe buze și urlat în suflet. Oamenii nu mă înțeleg, iar morții nu-mi răspund.
Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul
Iosif
Postat la 14:21h, 05 ianuarieInteresanta încercare de dialog al “Sufletului”din aceasta dimmensiune cu cel de “dincolo”! Solutia reusitei acestui dialog,va fi posibila doar pe aceiasi frecventa, iar contactul cu dimensiunile spirituale sunt realizate doar de cei ce si-au ‘vândut’ acest suflet constienti,(din diferite motive si/sau scopuri) intrând în slujba raului universal ‘sclavi’ ai înselatorului,care în în urma cu milenii,în Eden l-a înselat pe Adam pierzând valorile IUBIRII ABSOLUTE,a fericirii si vietii eterne,a SLAVEI chipului si asemanarii CREATORULUI SAU,DUMNEZEU TATAL,devenind muritori !
În cealalta extrema,foarte putini,sunt cei ce se fac,prin credinta în Hristos,constienti slujitori “robi” ai lui Dumnezeu,dedicându-si,sacrificându-si aceasta viata ,IUBIRII NECONDITIONATE,asemeni FIULUI omului HRISTOS,care,desi avea puterea de a se salva,a rabdat batjocurile,si chinurile crucificarii din IUBIRE pentru oameni,aratându-ne AUTENTICA IUBIRE ABSOLUTA,a TATALUI pentru toate generatiile ce s-au succedat de atunci si se vor succede pâna la sfârsitul timpului care (zic eu) este foarte aproape,”e chiar la usa” . EL este Singurul model uman vrednic de crezut dincolo de înselatoriile dogmelor,traditionale,religioase,oculte ce duc masele spre o moarte ireversibila trupeasca si sufleteasca,religii implicate în politica lumii pamântesti ce nu au nimic din ADEVARUL ABSOLUT,SFÎNT,ELIBERATOR,dimpotriva înrobesc,asupresc,dezbina si cuceresc sufletele celor lesne crezatori în oameni la fel de supusi acelorasi slabiciuni si placeri firesti,pamântesti,si care râd de masele îndoctrinate,înselate,sacrificate si batjocorite de conducatori religiosi si politici profitori inteligenti alesi de masele inconstiente,indiferente,orbite de stralucirea promisiunilor înselatoare în perspectiva viitorului. Traieste,bucura-te de viata si fii fericit AZI,deoarece mâine nu este o certitudine,e relativ !
“Iata EU stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa,voi intra la el,voi cina cu el,si el cu Mine.”
anidalasto
Postat la 14:40h, 05 ianuarieCriza existențială o împiedică pe Ella să găsească fericirea de astăzi și speranța de mâine.
Iosif
Postat la 15:38h, 05 ianuariePrin “crize existentiale” am trecut si trecem fiecare la un moment dat. Esential e,cum surmontam aceste crize,(teste) cine,sau ce,ne poate elibera din strânsoarea lor,care duc uneori,la limita dintre viata si moarte ?