Cuvintele sunt de prisos atunci când renunți la vise. Rămâi mut în fața neputinței. Singura muțenie sfântă. Cât de mult bine e în viața ta atunci când plutești la voia întâmplării pe maluri străine de nisip, unde marea se lovește de pietrele fatalismului? Cât de mult rău e în viața ta atunci când te scufunzi în cuvinte ce-și pierd valoarea o dată cu măsura unui timp...

Am inspirat adânc și mi-am ales cu grijă cuvintele, astfel încât să-mi înghit emoția și să scot raționamentul la înaintare pentru a-l putea ajuta. Uneori, cele mai bune sfaturi le dăm punând întrebări, ajutându-i pe cei din jurul nostru să-și găsească singuri soluțiile: - Ce mai simți? Dar la modul sincer, ce simți? -Sincer, după ce am văzut treaba asta… Stăteam cu telefonul în mână și mă gândeam...