În coridorul dintre lumi plouă cu flăcări. Văd umbre negre ce urlă cu disperare și printre ele o mamă ce își poartă pruncii pe brațe. Se apropie de mine, levitând, în tăcere. Poartă o mantie roșie ca sângele celor doi adormiți. Își ridică ochii plecați, dezvăluind pupile dilatate, negre, înconjurate și ele de sânge. -Blestemată să fii și tu ca aceștia doi pe care i-am avortat! Asta...