01 iul. Blestemul copilului (in curand)
În coridorul dintre lumi plouă cu flăcări. Văd umbre negre ce urlă cu disperare și printre ele o mamă ce își poartă pruncii pe brațe. Se apropie de mine, levitând, în tăcere. Poartă o mantie roșie ca sângele celor doi adormiți. Își ridică ochii plecați, dezvăluind pupile dilatate, negre, înconjurate și ele de sânge.
-Blestemată să fii și tu ca aceștia doi pe care i-am avortat! Asta trebuia să-ți fie soarta, te-am urât de când am aflat că te port în pântece. Nu ai scăpare, fetițo!
Era mama.
Anita m-a trezit, scuturându-mă cu putere.
-Beatrice, trezește-te! Arzi! Se repetă, din nou? mă întrebă îngrijorată.
-Mă atacă din nou.
Era al treilea vis consecutiv cu mama. Anita este singura care înțelege ce mi se întâmplă. Deși ne-am cunoscut relativ recent, nu ne-am găsit întâmplător. Există acei oameni special trimiși în viețile noastre pentru a ne sprijini, pentru a ne elibera, pentru a ne ridica ori pentru a ucide părți din noi. Paradoxal, pare a fi trimisă pentru a îndeplini toate aceste lucruri. Văd în ea o împletitură între întuneric și lumină. Acel întuneric este necesar pentru a mă înțelege și acea lumină o ajută să mă salveze. Bizar personaj. Lucidă, duală, tranșantă, dar empatică, îmi arată pe rând, raiul și iadul. Dar iadul s-a dezlănțuit în mine de ceva timp și nu mai găsesc zăvoare pentru a potoli setea de moarte a demonilor ce mă chinuie constant.
Ne-am cunoscut la un eveniment organizat de mine. Vernisajul unui pictor controversat mi-a scos-o în cale. O galerie de idei, exprimate într-un labirint de sensuri, ne-au stârnit, reciproc, curiozitatea de a găsi finalități în dezbateri. Am schimbat numere de telefon și promisiunea de a ne întâlni la o cafea s-a concretizat într-o seară friguroasă care ne-a dat imboldul de a ne așterne sufletele pe masa de lemn ce susținea sticla cu vin – otravă a sincerității uneori nedorite.
-Am iubit mai mulți bărbați, îmi spuse Anita cu ochii sclipind.
-Deodată sau pe rând? am întrebat amuzată.
-Și deodată, și pe rând. Aproape că am murit din cauza unei legături. M-a mințit. Am iubit un demon, nu un bărbat. Vezi tu, și tatăl meu tot un demon a fost. M-a crescut un demon, am făcut sex cu un altul…
Privirea i s-a întunecat, iar seriozitatea cu care vorbea mi-a provocat un fior. Ciudată femeie, îmi spuneam în gând. Vinul îi agravează nebunia, îndrăzneam să mă amuz în continuare, alungându-mi senzația de teamă pe care o renegam.
-Mă confrunt cu demonii încă din copilărie. Experiențele ce par a fi supranaturale ori cazuri demne de studiat în domeniul psihiatriei, sunt cât se poate de reale. Nu aș fi deschis subiectul de nu vedeam legiunea ce zace înăuntrul tău. Demonii mei recunosc demonii tăi. Cât timp a trecut de când ai încercat să te sinucizi? mă întrebase Anita cu o privire fixă.
-Să înțeleg că stau cu Diavolul la masă? i-am răspuns, încercând să par stăpână pe mine.
-Diavolul e în stânga mea, Dumnezeu în dreapta. Am avut mare noroc să-L cunosc. Dar, vezi tu, bătălia asta nu se sfârșește niciodată. Sunt prinsă la mijloc într-un război în care miza este sufletul meu. Ceva firesc, toți ne confruntăm cu asta. Fie că o recunoaștem, fie că alegem să fim orbi și să nu credem în energiile superioare ce guvernează Universul. Iubești un bărbat ce-ți provoacă o tristețe pe care nu o poți alunga. Văd singurătate în ochii tăi, văd durere, dor și neputință.
Anida Lasto
Iosif
Postat la 04:14h, 03 iulieAbia astept sa ridic “Blestemul copilului” ! 🙂
Sa fiti iubite, binecuvântate, sa aveti pace fara angoase, Suflete iubite, minunate si frumoase !