Ajunsă în pustiul încăperii mele, epuizată, am privit cearceaful alb și i-am căutat o întrebuințare. Îl imaginam înodat de mânerul geamului și încercam să simt senzația pe care aș fi trăit-o legându-l de gâtul meu subțire. Dulce căldură și un spasm de emoție. Proiectam imaginea mea, urcându-mă pe pervaz cu cearceaful strâns înfășurat pe gâtul meu. Tăcere și un suspin. Aș fi privit pentru ultima oară...