30 dec. Fragment din romanul Dialoguri cu Sufletul
Despărțirea a fost brutală, neașteptată. M-a părăsit într-unul dintre cele mai grele momente ale vieții mele. M-am simțit abandonată de cel care trebuia să mă întregească. M-am mințit singură. Și nu m-am putut ierta. Atunci am decis că vreau să mor. Soarta mi-a dat o lovitură în urma căreia rămânea o datorie prea mare de plătit. Iar eu nu mai aveam resurse. Sufletul era mort. Am început să beau ca să-mi golesc mintea de gândurile ce m-au trezit într-un final la realitate. Mi-am anesteziat simțurile și le-am aruncat pe fundul sticlelor golite prea devreme.
-Ella, te distrugi pentru nimic! îmi șoptea sufletul.
-Nu-mi pasă! Am pierdut tot! Nu mai am motive pentru care să trăiesc. Tu nu vezi că nimic nu merge în viața mea? Mi s-a dat un destin plin de nenorociri. Nu mai rezist, nu mai vreau, nu mai pot!
-Fată dragă, tu ești mai presus de el. Dacă vrei să mori pentru el înseamnă că până acum ai trăit degeaba! La mine nu te gândești? O dată cu tine aș muri și eu, iar eu te iubesc!
Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul
Iosif
Postat la 14:36h, 31 decembrie“Anestezierea” sufletului este o slabiciune caracteristica în special,sistemelor contemporane moderne,este lasitate si lipsa responabilitatii fata de propria fiinta,un somn al ratiunii care va genera monstrii devoratori ai sufletelor lipsite de apararea ratiunii adormite …