28 dec. Fragment din romanul Dialoguri cu Sufletul
Am fost o proastă. Atunci când am simțit iubire prin suflet, am fost o proastă. Ne oferim bucăți din întregul nostru, prea ieftin sau chiar gratuit. Cu prețul unor suferințe pe care nu le merităm. Ne mulțumim cu firmituri, crezând că ne îndulcim cu un tort la care nu mai ajungem nici visând, nici sperând. Rămâne o masă goală și prea multă tăcere între noi. Atâta tăcere încât scaunele se sfărâmă sub propria lor greutate. Prea pline de nimic.
Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul
Iosif
Postat la 09:50h, 28 decembriePersonal consider,ca în acest dialog, ‘Ratiunea’ este prea dura cu bietul “Suflet”!(:
anidalasto
Postat la 09:58h, 28 decembrieSe anunță o luptă intensă între Rațiune și Suflet. Oare care va învinge?
Iosif
Postat la 11:57h, 28 decembrieMie mi-ar placea un … happy end,însa tu esti autoarea “Dialogurilor”,iar finalul va fi în functie de décizia si conotatia pe care doresti s-o dai cartii. Cuvintele sunt vesminte ale sufletului,iar fiecare suflet are propria garderoba,din care alege si îmbraca vesmintele potrivite alese în functie de spatiu- (ano)timp si/sau conditiile meteo !…
anidalasto
Postat la 13:14h, 28 decembrieCred ca va fi pe gustul tău…
Iosif
Postat la 14:26h, 28 decembrieÎn acest caz,prevad un ‘pact’ între cei doi combatanti,care-i va eleva dincolo de zidul spatio-tempora al celor cinci simturi primare,într-o noua dimensiune a perceptiei fericirii,învesmântati în slava,(pierduta în Eden)mereu mai sus spre *SURSA* IUBIRII,ARHITECTUL UNIVERSULUI,mostenitori împreuna cu HRISTOS ai ÎMPARATIEI CERURILOR INFINITE…
Poteci de dor
Postat la 11:37h, 28 decembrieTare aş vrea să aflu cine învinge şi cum. Dar am răbdare 😉
anidalasto
Postat la 13:15h, 28 decembriePatience, little padawan :))