Fragment din romanul Dialoguri cu Sufletul

Am fost o proastă. Atunci când am simțit iubire prin suflet, am fost o proastă. Ne oferim bucăți din întregul nostru, prea ieftin sau chiar gratuit. Cu prețul unor suferințe pe care nu le merităm. Ne mulțumim cu firmituri, crezând că ne îndulcim cu un tort la care nu mai ajungem nici visând, nici sperând. Rămâne o masă goală și prea multă tăcere între noi. Atâta tăcere încât scaunele se sfărâmă sub propria lor greutate. Prea pline de nimic.

Anida Lasto – Dialoguri cu Sufletul

20161228_1136391

7 Comments
  • Iosif
    Postat la 09:50h, 28 decembrie Răspunde

    Personal consider,ca în acest dialog, ‘Ratiunea’ este prea dura cu bietul “Suflet”!(:

    • anidalasto
      Postat la 09:58h, 28 decembrie Răspunde

      Se anunță o luptă intensă între Rațiune și Suflet. Oare care va învinge?

      • Iosif
        Postat la 11:57h, 28 decembrie Răspunde

        Mie mi-ar placea un … happy end,însa tu esti autoarea “Dialogurilor”,iar finalul va fi în functie de décizia si conotatia pe care doresti s-o dai cartii. Cuvintele sunt vesminte ale sufletului,iar fiecare suflet are propria garderoba,din care alege si îmbraca vesmintele potrivite alese în functie de spatiu- (ano)timp si/sau conditiile meteo !…

      • Iosif
        Postat la 14:26h, 28 decembrie Răspunde

        În acest caz,prevad un ‘pact’ între cei doi combatanti,care-i va eleva dincolo de zidul spatio-tempora al celor cinci simturi primare,într-o noua dimensiune a perceptiei fericirii,învesmântati în slava,(pierduta în Eden)mereu mai sus spre *SURSA* IUBIRII,ARHITECTUL UNIVERSULUI,mostenitori împreuna cu HRISTOS ai ÎMPARATIEI CERURILOR INFINITE…

  • Poteci de dor
    Postat la 11:37h, 28 decembrie Răspunde

    Tare aş vrea să aflu cine învinge şi cum. Dar am răbdare 😉

Post A Comment