02 nov. Copil orfan

Copil sărman cu buzele uscate
De doruri lungi și rugăminți,
Pierduți părinții-ți sunt prin sate
Sub cruci de lemn, plecați la sfinți.

Pustie-i casa în chin uitată,
Orfan și vântul prin grădini,
Rugină-n poarta ta lăsată,
În loc de iarbă-s numai spini.

Din prag să te mai certe mama,
Cu glasul ei domol și blând,
Și să-l mai vezi zâmbind pe tata
În curte însă, nu în gând.

Plecat-au norii în asfințit
Și lacrimi plângi către furtună,
Pe gard și corbii au amuțit
Iar ochii îi închizi în Lună.

Se scutură pe tine haina
De dor și dulce legănare
Și ai mai înțelege taina
Din dulcea mamei alinare.

Nu plânge tu, copil uitat
De Dumnezeu și de părinți,
În curte noaptea s-a lăsat
Zâmbind, doar roagă-te la sfinți.

Anida Lasto