Clipire

Mi-ai alungat comori din suflet

Cu vânt de șoapte răsfirate.

În zare se aude-un urlet,

Ne luminează stele adunate.

 

Ne-am cunoscut în ploi turbate,

Pierduți sub nori – copleșitor!

Uitându-ne în dimineți curate,

Păcat de gândul trecător.

 

Anida Lasto

images

 

4 Comments
  • Mishuk
    Postat la 04:52h, 31 octombrie Răspunde

    Încă nu-i timp să nască zorii dar stelele vor la culcare,,
    Pe cer se-împrăștiară norii ce ne urmară pe cărare.
    Și ploaia s-a oprit, din ropot, lăsându-ne doar sclipirea,
    Acelui cer ce-a învăluit în zări mai tulburi… amintirea.

    • anidalasto
      Postat la 10:00h, 31 octombrie Răspunde

      Și uite cum am clipit amândoi în același peisaj 🙂

  • Mishuk
    Postat la 10:10h, 31 octombrie Răspunde

    Eu când clipesc, CLIPESC! Deci…

  • anidalasto
    Postat la 16:10h, 31 octombrie Răspunde

    Fără deci.

Post A Comment