25 oct. Iubitului meu

Adorm in brațele tale și îngrop orice urmă de grijă. Protecția lor am iubit-o din prima noapte. Căldura inimii tale topește răceala din așternut. Lângă tine mi-am uitat trecutul, am simțit prezentul și pot privi cu încredere în viitor. Mi-ai vindecat răni cu mângâieri și mi-ai liniștit zbuciumul sufletesc cu răbdare și tandrețuri.

Am avut și ezitări. Și alte gânduri răzlețe. Mi-ai pus bariere, cu iubire, pe alte căi posibile. Am rămas pe calea noastră și am învățat să accept lumina, la fel și umbrele ei. Uneori, simt că nu te merit. Și îmi dau seama că mai am de invățat despre iubire. Nu-ți pot da drumul, nu mă pot desprinde, nu te-aș putea uita. Nu m-aș putea ierta.

De-a lungul vieții, avem momente de simțire haotică. Acolo, aici, dincolo. Ne împărțim din suflet fără rost. Bucata mare din mine îți aparține ție. Mă reîndrăgostesc de tine fără motiv chiar și după atâta timp. N-aș fi crezut că poți lega pauze și ezitări. Dar continui să aduni cioburi din mine în fiecare zi. Mă reîntregești în ritmul tău. Cu siguranță.

Brațele tale rămân cele mai potrivite brațe pentru sufletul meu.

Anida Lasto