18 oct. Fragment din romanul Zuzu
Am prins drag de sufletul ăsta venit de nicăieri. Avea o sensibilitate aparte, exprimată în cele mai potrivite cuvinte ce ating coarde subțiri care vibrează în acord cu simfonia vieții mele. Fascinați de lună, mi-a fost lună în cele mai întunecate nopți, glasul lui cald- un adevărat medicament pentru suflete fragile. Discuții înmulțite și idei împărțite. După o vreme, am făcut schimb și de numere de telefon. În scurt timp, mi-a devenit cel mai bun prieten- persoana căreia îi puteam destăinui orice gând fără nicio jenă, fără teama de ridicol, umărul pe care puteam să-mi vărs neîmplinirile și să mă simt apoi mai plină de speranță ca niciodată. Vorbeam seara, în șoaptă, la telefon:
-Zuzi, e luna plină, geamul deschis și un cearceaf alb întins, iar eu te aștept să vii la mine.
-Poate, cândva, vom reuși să împlinim acest vis frumos și să ne pierdem împreună undeva în zori.
Anida Lasto – Zuzu
No Comments