Câtă nevoie de iubire zace-n ultima-mi trăire! Oare vei înțelege menirea regăsirii noastre? Fiindcă întâlnirea e doar motivul stabilit cu mult înainte de nașterile noastre distanțate din mame străine de logica iubirii. Dar ce vorbesc? Iubirea n-are logică în ramuri de castan îmbătrânit. Ci doar o reflectare în oglinda numelui tău e de-ajuns să cuprindă întregimea energiei mele. Mai lipsește un cal nervos din peisajul câmpului...

Primul secret deslușit i-a fost lumina din privire. Trupul mlădios purta artificii în pupile. Avea o sensibilitate aparte în zâmbetul radios, la fel cum ochiul pofticios de bărbat i-a mângâiat talia perfectă cu mult înainte de a o cuprinde între palmele experimentate în trecute scene de amor cu alte petale de tinerețe. Ea are ceva aparte. O naivitate sufletească perfect completată cu entuziasmul unei vârste ce...