Câtă nevoie de iubire zace-n ultima-mi trăire! Oare vei înțelege menirea regăsirii noastre? Fiindcă întâlnirea e doar motivul stabilit cu mult înainte de nașterile noastre distanțate din mame străine de logica iubirii. Dar ce vorbesc? Iubirea n-are logică în ramuri de castan îmbătrânit. Ci doar o reflectare în oglinda numelui tău e de-ajuns să cuprindă întregimea energiei mele. Mai lipsește un cal nervos din peisajul câmpului...

Alerg prin spațiu în căutarea Lunii. Vreau să o fur și să o închid într-un borcan. Să ți-o ofer știind că Luna ți-e cea mai bună prietenă, tainică păstrătoare de secrete, martoră a pasiunii dintre noi. Mă vei întreba, probabil, câte persoane vor plânge Luna? Să inunde toate lacrimile pământului marea-ți adorată. Dau toate lacrimile lumii pentru un zâmbet de-al tău și-un răsărit etern în care...