Sunt Adelina, am 30 de ani și 8 poze pe Tinder. El este Adelin, are 37 de ani și doar o poză pe Tinder. Swipe right din pur instinct și match instant. Nimic neobișnuit.

Ce este Tinder-ul? O aplicație de dating, matrimoniale, ori cum vă este mai comod să o numiți, pe care o folosim în lipsa întrunirilor de la căminul cultural, cum se obișnuia pe vremea generațiilor trecute. (Matrimoniale, pe naiba! – inițial a apărut pentru programări sexuale pe alese – dar nu! Noi nu suntem destrăbălați – o folosim pentru scopuri pure – doar pentru că dacă ieșim, spre exemplu, cu o prietenă la o terasă și ne abordează un bărbat, ori credem că e psihopat, ori că vrea să ne fure poșeta. Triste vremuri trăim!).

De ce Tinder? Uzuală întrebare, elaborat răspuns. După cinci ani de prizonierat emoțional într-o toxicitate crescândă, am vrut să văd „ce mai este pe piață”. Și da, „piață” este un termen potrivit în contextul în care marea majoritate a bărbaților nu se vor a fi mai mult decât o adunătură de castraveți. Acri. Cu abordări puerile, cu o gramatică derizorie și discuții mai mult decât lipsite de esență, aș spune că Tinderul este o formă eficientă de interiorizare profundă a gândului că voi muri singură, înconjurată de pisici, într-un pulover verde. Selfie-urile la bustul gol aleg să nu le mai dezbat. Există și excepții. Am cunoscut cândva un bărbat minunat, superb, inteligent, ieșea dimineața din valurile mării precum un Adonis ce eclipsează soarele în mod natural, cu trupu-i perfect sculptat. Profund și misterios, am descoperit totuși repede motivul misterului ce ne punea bariere pe căile unei iubiri cu iz romantic, aproape demne de un roman contemporan. Clasicismul nu mai este la modă, iar noi trebuie să rămânem ancorați în singura unitate de măsură pe care o mai luăm în considerare: prezentul. Indisponibilitatea lui emoțională a fost cusurul cu care nu am reușit să mă împac. Când fugi de dracu’, nu vrei să dai de ta-su’ numai dacă ești masochist sau prost. Nu mă prindeau ipostazele în nici o oglindă. Așadar, speranța mi-a murit înaintea lui Iliescu. Am lăsat valurile în urmă și aproape că am prins rădăcini pe un teren secetos. Mai singură decât o peșteră, fiindcă până și peștera are lilieci, am început să-mi aud ecoul singurătății. Și de atâta ecou, și de atâta singurătate, joaca pe Tinder era ocazional un mod de relaxare și deseori de amuzament.

De ce folosește el Tinderul? Pentru sex.

„Hey, eu te cunosc! primisem notificarea înflăcărată din partea lui Adelin.”

Mi-am dat ochii peste cap și o palmă peste frunte, gândindu-mă că reputația mea se îneacă în Marea Neagră, fără drept de apel.

„Te-am văzut în X Pub săptămâna trecută”, continuă cu siguranță.

„Super!”, îmi spuneam. Nu îmi aminteam cu exactitate toate amănuntele acelei seri și nu îmi aminteam nici vreun moment de socializare cu o persoană din afara anturajului meu. Suficient de intrigant mesajul lui, așadar am decis să răspund:

„Joi? La concert?”

„Da, eram la bar. Ai venit cu o prietenă și ai comandat de băut. Probabil că nu m-ai văzut…”

„Nu îmi amintesc…”

„07 xxx xxx xx, trecem pe Whatsapp și îți trimit o poză.”

Zis și făcut. Nu e mare lucru să îmi dezvălui numărul de telefon. În caz de neplăceri, există opțiunea Block. L-am adăugat pe Whatsapp și i-am scris:

„Trimite-mi aici poze.”

Eram în drum spre centrul orașului, împreună cu Alexandra – o bună prietenă de-a mea. Trebuia să ne întâlnim cu doi tipi de care ea își împiedicase degetele… pe Tinder: Raul și Eugen. Vorbise cu Raul mai bine de o săptămână, spunându-i prea des că este „prematur” să se întâlnească. Dar a venit ziua în care „prematur” s-a transformat în „precoce” – deci fără final fericit. În fatidica zi a întâlnirii lor, Raul a întrebat-o dacă este de acord să îl aducă și pe Eugen – un tânăr semi-domnișor aflat la ananghie și scufundat adânc într-o depresie din cauza unei dudui găsite pe… Tinder. Alexandra mea – salvatoarea universului, mamă a tuturor răniților pe numele ei dintâi, a fost de acord. Și cum socoteala de pe Tinder nu se potrivește cu cea de la întâlnire, draga mea prietenă s-a amorezat subit de Eugen. Și uite cum eu, Adelina, susținătoarea tuturor prietenilor mei în caz de nenorociri voite, o însoțeam la un pahar de vorbă ca să-i distrag atenția lui Raul, pentru a putea ea să socializeze cu Eugen. După cum vă puteți da seama, eram ocupată, aveam o misiune serioasă de îndeplinit. Și sună telefonul. Adelin Tinder. Așa îi salvez de obicei ca să nu mă încurc în știință. Îi resping apelul și îi scriu:

„Scuze, nu pot vorbi chiar acum.”

„Te sun mai târziu. Nu pot scrie, sunt pe bicicletă.”

Primul instinct era să îi spun că nu îmi pasă și că nu este necesar să mă sune, dar eram ocupată să plătesc taxi-ul. Următoarea notificare a dezvăluit o poză a misteriosului Adelin, urmată de câteva rânduri:

„Îți amintești? Poate că nu.”

Nu doar că nu îmi aminteam, dar nici nu pricepeam mare lucru din imaginea încețoșată, parcă de pe vremea dinozaurilor.

„Cât de recentă e poza? îl întreb scurt.”

„Nu știu exact. Nu e chiar recentă. Pot să te sun? Poți vorbi?”

„Nu, nu pot vorbi. Peste vreo două ore.”

„Așa mult lucrezi? Sau?”

„Nu ești stresant de obicei, așa-i?”

„Ups. Scuze. Suni tu când poți.”

„Peste două ore mă poți suna.”

„Bine.”

Nu aveam nici cea mai mică intenție să îl sun eu. Să mă caute dacă e interesat. Ajung cu Alexandra la locul întâlnirii și îl cunosc și eu, în sfârșit, pe Raul. Înalt, brunet, cu ochelari de soare, un bărbat bine la prima impresie, arogant și debordând a șmechereală când deschide gura. Ne dăm mâinile într-un exercițiu demn de batalion și pornim spre prima terasă. Păpușelul Eugen se lăsase puțin așteptat, sensibil fiind precum o panseluță în fereastră. Când, într-un final, eram toți patru la aceeași masă, mi-am comandat, cu fericire anticipată pe papilele gustative, vin alb sec. Eugen era cu deosebit de mult bun simț prin comparație cu tovarășul lui, ce părea ieșit cu pot-ul cel mare de la păcănele. Interesată doar de vremea de afară, de trăirile Alexandrei și iritată de aroganța lui Raul, mi-am luat aerul de femeie superioară, zâmbind cu ironie vădită în colțul gurii.

– Adelina, data trecută când ne-am văzut erai mai de treabă, mai umană, îmi spuse Eugen, privindu-mă cu ochii mari, aproape scoși din orbite.

– Băusem mai mult vin data trecută. Mai așteaptă.

– Ești cam arogantă de felul tău, intrase Raul în discuție.

– Empatizez cu tine, i-am răspuns râzând.

În cele din urmă, paharele se transformaseră în sticle, deveniserăm veseli cu toții. Prea veseli, având în vedere că râdeam zgomotos de aproape se cutremura biserica din colțul străzii. Și nu mi-am dat seama cât de repede au trecut două ore. Îmi sună telefonul. Adelin Tinder. Îi spun Alexandrei, începe să râdă, Raul întreabă iritat cine e Adelin (vinul îi accentua instinctul de primată pornită la vânătoare), iar eu decid să răspund.

– Bună!

– Heeey! se aude o voce caldă și veselă la celălalt capăt. Ce faci?

– Bine, sunt în oraș cu niște prieteni.

Raul începuse să vorbească cu un ton din ce în ce mai ridicat, asigurându-se că celălalt bărbat va fi conștient de prezența lui la masă. Mă ridic și mă îndepărtez ca să pot vorbi în liniște, dându-mi seama că sunt prea veselă, iar limba mi-e prea grea și aproape mi se împleticește. L-am luat peste picior, puțin cam prea distrată, reținând doar că pleacă în weekend acasă, într-un oraș situat la circa 300 de kilometri distanță, fiind originar de acolo, dar lucrând în restul săptămânii în orașul în care locuiesc eu.

– Aș vrea să te văd duminică, când mă întorc.

– Vedem, vorbim, încercam să închei cât mai repede. Drum bun, ne auzim.

Întorcându-mă la masă, Raul exclamă:

– E clar! O să fii cu tipul ăsta, ascultă la mine. Dacă te mai caută, după cât am făcut noi mișto la masă și sigur a auzit, cu el o să te cuplezi!

– Termină cu prostiile! Nu mă cuplez cu tipi de pe Tinder. A fost o discuție și atât. Nici măcar nu o să mă văd cu el.

Am încheiat subiectul, am încheiat și seara, iar weekend-ul a trecut prea repede, ca de fiecare dată. Duminică seara, stăteam în pat și povesteam la telefon, pe speaker, cu un prieten. Notificare pe Whatsapp.

„Bună!”

„Bună!”

„Ce faci?”

„Vorbesc cu un prieten.”

„Mai ieși acum seara? Prin oraș?”

„Nu. Mâine e luni și vreau să fiu odihnită.”

„Ok. Te las să dormi atunci. Ne auzim mâine. Somn ușor.”

Uitasem de existența lui Adelin. Nu mă așteptam să îmi mai scrie. Dar… Tinder. Să nu uităm. Ce nu face un bărbat pentru sex? M-a văzut, m-a plăcut și vrea să ajungă la mine în chiloți. Patul este opțional. Un ultim gând de noapte bună.