14 iun. LIBER ~pe Tinder~

Nu aveam nici cea mai mică intenție să îl sun eu. Să mă caute dacă e interesat. Ajung cu Alida la locul întâlnirii și îl cunosc și eu, în sfârșit, pe Raul. Înalt, brunet, cu ochelari de soare, un bărbat bine la prima impresie, arogant și debordând a șmechereală când deschide gura. Ne dăm mâinile într-un exercițiu demn de batalion și pornim spre prima terasă. Păpușelul Eugen se lăsase puțin așteptat, sensibil fiind precum o panseluță în fereastră. Când, într-un final, eram toți patru la aceeași masă, mi-am comandat, cu fericire anticipată pe papilele gustative, vin alb sec. Eugen era cu deosebit de mult bun simț prin comparație cu tovarășul lui, ce părea ieșit cu pot-ul cel mare de la păcănele. Interesată doar de vremea de afară, de trăirile Alidei și iritată de aroganța lui Raul, mi-am luat aerul de femeie superioară, zâmbind cu ironie vădită în colțul gurii.

– Adelina, data trecută erai mai de treabă, mai umană, îmi spuse Eugen, privindu-mă cu ochii mari, aproape scoși din orbite.

– Băusem mai mult vin data trecută. Mai așteaptă.

– Ești cam arogantă de felul tău, intrase Raul în discuție.

– Empatizez cu tine, i-am răspuns râzând.

În cele din urmă, paharele se transformaseră în sticle, deveniserăm veseli cu toții. Prea veseli, având în vedere că râdeam zgomotos de aproape se cutremura biserica din colțul străzii. Și nu mi-am dat seama cât de repede au trecut două ore. Îmi sună telefonul. Adelin Tinder. Îi spun Alidei, începe să râdă, Raul întreabă iritat cine e Adelin (vinul îi accentua instinctul de primată pornită la vânătoare), iar eu decid să răspund.

– Bună!

– Heeey! se aude o voce caldă și veselă la celălalt capăt. Ce faci?

– Bine, sunt în oraș cu niște prieteni.

Raul începuse să vorbească cu un ton din ce în ce mai ridicat, asigurându-se că celălalt bărbat va fi conștient de prezența lui la masă. Mă ridic și mă îndepărtez ca să pot vorbi în liniște, dându-mi seama că sunt prea veselă, iar limba mi-e prea grea și aproape mi se împleticește. L-am luat peste picior, puțin cam prea distrată, reținând doar că pleacă în week-end acasă, într-un oraș situat la circa 300 de kilometri distanță, fiind originar de acolo, dar lucrând în restul săptămânii în oraș cu mine.

– Aș vrea să te văd duminică, când mă întorc.

– Vedem, vorbim, încercam să închei cât mai repede. Drum bun, ne auzim.

Întorcându-mă la masă, Raul exclamă:

– E clar! O să fii cu tipul ăsta, ascultă la mine. Dacă te mai caută, după cât am făcut noi mișto la masă și sigur a auzit, cu el o să te cuplezi!

– Termină cu prostiile! Nu mă cuplez cu tipi de pe Tinder. A fost o discuție și atât. Nici măcar nu o să mă văd cu el.