07 feb. Blestemul copilului – despre Tudor
E întins pe zăpadă, cu ochii căprui ridicați spre cer. “Ochi căprui, plângeți fiindcă nu puteți fi împreună”. Pustiu în jur, pustiu în suflet, cu sânge-n palme, amețesc îndepărtându-mă de el. Am răstignit iubirea cu durere-n mâinile ce zac inerte pe gheața dintre noi. Nici un pas nu se mai cuvine a fi riscat. Scufundăm doar amintirile și ne spunem adio în gând. Alerg printr-un delir și îl părăsesc. Rămâne în urma mea, la marginea pădurii tăcute. În fața mea, un cerb își scutură coarnele dezaprobator. Când devine vânătorul pradă și când devine prada vânător?
Anida Lasto – Blestemul copilului
Iosif
Postat la 18:13h, 08 februarieSuperb si profund, acest cerc vicios închis “Matrix” în care Sufletele se vâneaza si sunt vânate, devenind succesiv, atemporal, într-un perpetuum mobile gri, lipsit de cele 7 culori si ale infinitelor nuante realizate din combinatia lor, ale curcubeului legamântului primordial, prin care au fost create toate operele, capodoperele si frumusetile acestei lumi, culminând cu Noul Legamânt, Desavârsit de Fiul omului, prin iubirea sacrificatoare de la Golgota, prin care oricine crede, traieste si iubeste asemeni Lui, transcede aceasta dimensiune obscura, acest amestec de alb-negru indefinit, spre dimensiunile noi, stralucitoare, scânteietoare, magnifice ale eternitatii elevate de Spiritul Sfânt a lui Dumnezeu…
Mult succes, sanatate, har la scris si binecuvântarile toate, sa-ti fie de Tatal ceresc acordate, Suflet frumos si scump.