Blestemul copilului – despre Tudor

Trei degete, secunde, suflete și o lipsă de control s-au preschimbat în destin. Fiecare pasăre pe limba ei piere, la fel cum fiecare dintre noi ne simțim iubiți atunci când ni se vorbește pe limbajul nostru de iubire.

– Crezi că mai poate exista iubire într-o relație, după mulți ani, ori tot ce rămâne este obișnuința? m-a întrebat Tudor, evitându-mi privirea.

-Cred că de noi depinde. Relațiile nu se transformă de la sine. Noi le transformăm.

I-am răspuns ocolindu-i, la rândul meu, privirea. Supraviețuiam amândoi. Separat. Mascam pofta de a trăi în poftă de mâncare, pregătind cina. Întâiul moment de apropiere, concretizat în muncă de echipă. Parcă nu e atât de arogant cum l-am perceput inițial.

Anida Lasto – Blestemul copilului

wilem-van-de-velde-cel-tanar-corabie-englezeasca-in-furtuna

 

2 Comments
  • Iosif
    Postat la 18:54h, 24 ianuarie Răspunde

    Rutina cotidianului de zi cu zi, coabitarea armonioasa dintre un el si o ea intr-un cuplu, legati doar de interesele comune firesti, de aducerea pe lume, cresterea, educatia si formarea unuia sau mai multi copii, formând si dezvoltând o familie într-un spatiu-timp oarecare, nu are nimic în comun cu iubirea autentica, adevarata, atemporala, neconditionata, sacrificatoare, fara prejudecati, care cu cât trece vremea, timpurile si anotimpurile devine mai puternica, mai profunda, mai desavârsita, cu tendinta evolutiva perpetua spre absolut… 🙂
    O seara binecuvântata, Suflet drag !

Post A Comment